.d.d.

   Esti al meu Octombrie.      Faci parte din toate serile de Octombrie,aparti tuturor gandurilor din aceasta luna rece.Ai fost sursa de caldura a noptilor ploioase.Ai fost si vei ramane luna mea de Octombrie.Plecand,ai lasat doar amintiri calde intr o lume rece.Plecand,ai lasat alte luni sa ma incalzeasca,sa ma cunoasca.Alte luni isi vor face simtita prezenta,dar cu parere de rau iti zic ca toate imi vor aduce aminte de tine..Octombrie.Toate aceste luni se vor rezuma la ale noastre seri,pe care..ni le am creat intamplator.Ai ramas un Octombrie intamplator,atat.      

Stau si privesc.. Privesc in jur si iti simt atingerea straina,iti simt privirea ce ma coplesea candva,iti simt alinirea cand supararea ma innunda.O suparare falsa care n a fost niciodata reala.Erau pur si simplu ganduri triste..In schimb tu..Ai reusit sa mi daruiesti un buchet,cel al lacrimilor.Mi ai trimis orgoliul tau cu doua petale uscate.Atat a mai ramas din povestea noastra de iubire,doua petale uscate..M ai invatat ce este acest sentiment,de iubire,de tristete...M ai invatat ce este regretul cuvintelor spuse la nervi ,regretul deciziilor luate intr un moment de furie..Mi ai aratat ca un singur om iti poate darui atatea trairi.Trairi ce simt ..cel putin acum,ca nu le pot avea cu o alta persoana.Ai venit in inima mea,dar ai uitat sa te descalti...Asa ai reusit sa o patezi...Asa ai reusit sa ti faci simtita prezenta,cu noroi,ce nu vrea sa se mai ia.Sau poate..N am frecat eu suficient de bine!

Stau si privesc.. Privesc flacara unei lumanari care domol arde, Arde atat de linistit incat am impresia ca vrea sa mi transmita ceva, Vrea sa mi transmita linistea de care am nevoie. Cum ar putea focul sa mi aduca liniste? Poate asta i de fapt elementul meu preferat, Si poate din cauza asta te iubesc atat de mult. Esti ca o flacara ce mi arde toate gandurile, Lasand in urma ta doar scrum.