.d.d.

   Esti al meu Octombrie.      Faci parte din toate serile de Octombrie,aparti tuturor gandurilor din aceasta luna rece.Ai fost sursa de caldura a noptilor ploioase.Ai fost si vei ramane luna mea de Octombrie.Plecand,ai lasat doar amintiri calde intr o lume rece.Plecand,ai lasat alte luni sa ma incalzeasca,sa ma cunoasca.Alte luni isi vor face simtita prezenta,dar cu parere de rau iti zic ca toate imi vor aduce aminte de tine..Octombrie.Toate aceste luni se vor rezuma la ale noastre seri,pe care..ni le am creat intamplator.Ai ramas un Octombrie intamplator,atat.      

Stau si privesc.. Privesc in jur si iti simt atingerea straina,iti simt privirea ce ma coplesea candva,iti simt alinirea cand supararea ma innunda.O suparare falsa care n a fost niciodata reala.Erau pur si simplu ganduri triste..In schimb tu..Ai reusit sa mi daruiesti un buchet,cel al lacrimilor.Mi ai trimis orgoliul tau cu doua petale uscate.Atat a mai ramas din povestea noastra de iubire,doua petale uscate..M ai invatat ce este acest sentiment,de iubire,de tristete...M ai invatat ce este regretul cuvintelor spuse la nervi ,regretul deciziilor luate intr un moment de furie..Mi ai aratat ca un singur om iti poate darui atatea trairi.Trairi ce simt ..cel putin acum,ca nu le pot avea cu o alta persoana.Ai venit in inima mea,dar ai uitat sa te descalti...Asa ai reusit sa o patezi...Asa ai reusit sa ti faci simtita prezenta,cu noroi,ce nu vrea sa se mai ia.Sau poate..N am frecat eu suficient de bine!

Stau si privesc.. Privesc flacara unei lumanari care domol arde, Arde atat de linistit incat am impresia ca vrea sa mi transmita ceva, Vrea sa mi transmita linistea de care am nevoie. Cum ar putea focul sa mi aduca liniste? Poate asta i de fapt elementul meu preferat, Si poate din cauza asta te iubesc atat de mult. Esti ca o flacara ce mi arde toate gandurile, Lasand in urma ta doar scrum.

Ma arunc in pat ca si cum ar fi un nor, Un nor adanc,dar moale. Ma las purtata de linistea camerei, Intunericul ei este ca o panza pentru imaginile ce mi traverseaza mintea. Dupa fiecare gand imi pun o intrebare, Iar dupa fiecare intrebare...un raspuns Raspunsuri ce le tin pentru mine.De ce? Pentru ca am puterea sa cred ca ceilalti se schimba. Iar raspunsurile mele se vor schimba odata cu ei.

Ador ploaia,imi da mereu o stare buna, Dar azi dupa mult timp am simtit Si am tresarit din cauza unui fior... Mi au venit in gand doar amintiri... Amintiri placute,dar nu prea. Azi dupa mult timp,ploaia nu mi a dat o stare buna... Mi a adus aminte de tine..de noi. Nu s a schimbat nimic inca te urasc. Dar..dar stii ca sunt nehotarata si sentimentele mele se bat cu mintea mea.. La fel cum vantul se bate cu crengile copacilor Pornind o mare furtuna atmosferica,dar si sentimentala.

Lasa-ma sa-ti adresez o intrebare ~Ce este viata pentru tine?~.De ce suntem intr-o competitie continua,de ce incercam sa distrugem moral un om doar pentru a putea fi mai bun deacat el?De ce nu incercam sa intelegem si sa ajutam? ~Ce este viata pentru tine~ o autostrada a vitezi pentru a ajunge la reusita? Viata este un dar,nu stiu daca ai inteles asta pana acum sau  nu.Acest dar iti este oferit doar o data.De ce iti irosesti timpul cu fapte ce te ar putea murdari pe tine psihic? Nu suntem roboti,nu suntem facuti pentru a crea rau .Suntem meniti greselilor,lasa-ma sa gresesc pentru a putea inavata,pentru a putea intelege.Nu sunt perfecta,dar nici tu nu esti.

 Scuze...Ma consum precum tigara ce o trag in piept ca sa uit de tine.Ma transpun in fumul ce se raspandeste in aer,dar nu oriunde ci acolo unde esti tu.De fiecare data cand ma simti aproape e din cauza mea.Mereu vin la tine..sub orice forma,iar tu inevitabil n ai cum sa nu te gandesti la mine.N ai cum sa nu ti aduci aminte de mine.Intri intr o stare de  nostalgie pentru ca realizezi ca nu mai sunt eu alaturi de tine...ci ea.Cea cu care iti imparti timpul,sufletul,mintea si trupul.Cea careia ii oferi doar zile frumoase.Cea care iti ofera acum liniste.Ea nu iti poate strica starea asa cum eu..fara sa vreau obisnuiam.Actiunile ei nu te consuma..nu pui atata suflet pentru ca o parte din tine,fara sa vrei,mi ai lasat o mie.Pentru ca nu inima ti a zis sa pleci ci mintea.Inima a ramas acolo unde se considera ea acasa..la mine.  Ai trecut peste?Nu ti mai pasa?Ok atunci demonstreaza,mie cat si tie.Priveste ma in ochi fara a te duce cu gandul la toate momentele noastre frumoase...

Am plecat departe...sunt cu mintea in alta parte.Mi am lasat inima pe masa si am ales sa plec.Fara ea..imi facea rau,ma tot intorcea unde nu trebuia,la cine nu trebuia.Am ales sa plec desculta,voiam sa simt realitatea,voiam sa ma simt vie.Nu putem simtii ce este real daca fugim dupa raspunsuri,dupa succes.Nu putem simtii ca traim daca nu lasam sa ne atinga ploaia,vantul, chiar si ciobul.Nu ne putem bucura de toate trairile ce ne sunt oferite daca ne este frica sa le adapostim.Sutem reali,confrunta te si cu lucruri pozitive,dar si cu cele negative.Totul are un scop,nu intreba de ce.Lasa te purtat si traieste!

Ma scufund in propriile ganduri si mi amintesc de tine, Probabil esti un gand ascuns pana si de mine. Am incercat sa ti dau viata in fiecare  poveste de iubire... In zadar a fost totul am tras eu si pentru tine. Imi rasuni in cap ca o amintire, Inima imi spune ca te cunoaste Si tot ea imi spune ca nu te mai recunoaste Cine esti ? Cine ai fost ? Simt ca o parte din mine a plecat odata cu tine, Poate nu m am facut inteleasa dar... Dragul meu n am vrut sa ma iei cu tine. https://youtu.be/b3LJlZBWI8w

Ai plecat... Ai plecat odata cu ea..odata cu vremea mea,ai lasat in urma ta un gand rece ce se asterne pe cerul meu, ca si un nor..un nor negru imbibat de lacrimi,lacrimi ce se preling incet si sigur lasandu si parca poteca pentru cele ce vor veni. Toamna nu ne este un anotimp strain,caldura cuvintelor de toamna trecuta ne a facut sa intelegem cine suntem sau..cine ne am dori sa fim.Toata instrainirea anotimpului ne a facut sa intelegem ca noi ne prezentam unul altuia ca un jurnal deschis,un jurnal care abia asteapta sa fie citit, dar si inteles.Daca toamna anului trecut ne a adus impruna,de ce toamna anului acesta ne desparte..? Cine suntem noi?Suntem doi ciudati intr o lume in care se cauta doar lucruri perfecte,perfecte din punctul lor de vedere,plictisitoare in ochii nostri.Intotdeauna m am simtit nesigura din cauza vorbelor celorlalti.Intotdeauna a trebuit sa ma prezint intr un anume fel pentru a nu  fi perceputa gresit si chiar si asa niciodata n am stiut cum ar trebui sa ...

Iubesc noaptea,jur... Este cea mai frumoasa partea a unei zile, Poate si cea mai sincera... Ma uit in gol si incerc sa realizez, Incerc sa realizez ce simt... Imi pun o mie de intrebari,fara sens... Pentru ca oricum n am un raspuns pentru ele Si sincer..nici nu le caut. Ma las cuprinsa de linistite,de adierea vantului... E un sentiment placut, Nu,nu sunt nebuna si nici depresiva, Dar uneori avem nevoie si de astfel de momente.. Momente pe care ni le daruim noua. Si prin aceste versuri v am dezvaluit si misterul pe care numele paginii il poarta.

coming soon...