Ai plecat

Ai plecat...
Ai plecat odata cu ea..odata cu vremea mea,ai lasat in urma ta un gand rece ce se asterne pe cerul meu, ca si un nor..un nor negru imbibat de lacrimi,lacrimi ce se preling incet si sigur lasandu si parca poteca pentru cele ce vor veni.
Toamna nu ne este un anotimp strain,caldura cuvintelor de toamna trecuta ne a facut sa intelegem cine suntem sau..cine ne am dori sa fim.Toata instrainirea anotimpului ne a facut sa intelegem ca noi ne prezentam unul altuia ca un jurnal deschis,un jurnal care abia asteapta sa fie citit, dar si inteles.Daca toamna anului trecut ne a adus impruna,de ce toamna anului acesta ne desparte..?
Cine suntem noi?Suntem doi ciudati intr o lume in care se cauta doar lucruri perfecte,perfecte din punctul lor de vedere,plictisitoare in ochii nostri.Intotdeauna m am simtit nesigura din cauza vorbelor celorlalti.Intotdeauna a trebuit sa ma prezint intr un anume fel pentru a nu  fi perceputa gresit si chiar si asa niciodata n am stiut cum ar trebui sa ma prezint ca sa fiu placuta de toata lumea sau macar acceptata...In cazul tau nu a fost niciodata nevoie sa ma prefac si iti multumesc pentru asta.Iti multumesc pentru rabdare,pentru suport si pentru intelegere.
Din pacate toamna asta mi te a luat..si fara putere spun ca mi te a dus departe..Poate nu o sa aflu niciodata locul,poate nici nu o sa vreau sa l aflu..poate doar ti am dat drumul.
Du te..cunoaste,bucurate,zambeste,indragostste te.Te rog..nu uita sa fii tu,in orice moment,in orice decizie si cuvant pune un strop din tine.
Iubeste si lasa sa fii iubit, nu ti fie frica si  nu te gandi la povestea noastra cand faci asta.Cand o sa simti ca ea conteaza..cu lacrimi in ochi iti zic..uita ma.
Cu siguranta ne vom revedea intr o alta viata!